0237 277 405

Resurse antropice

Alte locații importante:

  • Biserica cu hramul „Sfinții Voievozi” (datează dinainte de 1672) din satul Crucea de Jos. Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Crucea de Jos a fost ridicată în 2003 pe locul a două alte biserici distruse în timpul primului război mondial și de cutremurul din 1940.
  • Biserica cu hramurile „Sfântul Ioan Botezătorul” și „Nașterea Maicii Domnului, este situată în Satu Nou — Panciu, la intersecția dintre Strada Roze1or și Strada Prograsului – drumul ce duce la Mănăstirea Brazi. Prima biserica, probabil construită din lemn, cu hramul „Sf. Ioan Botezătorul” din Satu Nou exista în timpul primului recensământ din 1831, atunci sunt înregistrați și primii preoți. Biserica a fost reconstruită sau reparată după fiecare distrugere datorată incendiilor (1869), războaielor ori cutremurelor (1940), și anume în 1851, 1871, 1920. Actualul lăcaș de cult a fost construit între anii 1989-1992, din cărămidă, pictat în tehnica fresco de către pictorul bisericesc Lichi Livia Pavel în 1994 și sfințit pe 2 octombrie 1994 de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Epifanie al Buzăului și Vrancei.
  • Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului din Dealu Neicu — Panciu este construită din bârne de stejar și tencuită pe temelia vechii biserici monumentale — care avea turla centrală de 33 metri, construcție de cărămidă și care nu a rezistat cutremurului din 1940.
  • Biserica „Sf. Nicolae” Dumbrava a fost ridicată în 1927, după ce a fost distrusă în Primul război Mondial, iar în cel de-al doilea Război Mondial a fost folosită ca punct de atac de către trupele germane; lucrările au fost reluate în 1946, iar pictura realizată în 1955.
  • Cimitirul Evreiesc (VN-IV-s-B-06639), localizat la marginea estică a orașului, pe D.J 204 E Panciu — Haret (Mărășești), reprezintă un monument specific culturii mozaice de secol al XIX-lea, atunci când populația evreiască deținea 20% (sub administrarea Comunității evreiești din Vrancea). Deși, fiind mai nou cu cca 100 de ani decât cel din Neicu, care nu este recunoscut ca monument istoric, și mai mult, aflat într-o formă avansată de degradare, ar putea constitui un punct de atracție turistică, atât pentru istoria oamenilor cât și pentru monumentele de piatră și marmură.
  • Biserica din lemn „Sfântul Nicolae din Străoane de Sus reprezintă un monument arhitectural și istoric, din veacul al XVIII-lea, operă a meșterilor populari locali. Primele atestări documentare au fost găsite cu referire la anul 1574, când a început construcția bisericii „Sfântul Nicolae Vechi”. Biserica nouă „Sfântul Nicolae” (1862 – 1854) este asemenea bisericilor moldovenești, cu streșini largi.
  • Biserica Mănăstioara de lemn „Adormirea Maicii Domnului, comuna Fiţioneşti secolul al XVII-lea, este astăzi muzeu. Biserica nouă cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” a fost construita în anul 1938 și terminată în anul 1957.
  • Mănăstirea Trotuşanu, 1809, Movilița
  • Centrul de ceramică Garoafa
  • Cimitirul ostașilor germani (1916, 1919) de la Tișița —Frunzoaia (VN-IV-s-A-06653), 1924.
  • Mausoleul Eroilor de la Mărășești a fost inaugurat în 1938, pe locul bătăliei din 1917 și adăpostește osemintele a peste 5000 de soldați și ofițeri români deveniți eroi.